Rafinata suverana
in secolul al XlX-lea se credea ca penetrarea culorii in pori se facea prin capilaritate. Abia mai tarziu s-a inteles ca vopsirea nu este o operatie pur mecanica, ci si o reactie chimica. Rosul, care a fost dintotdeauna culoarea bucuriei si a puterii, se obtinea in diferite moduri. Vesmantul oficial al romanilor , interzis taranilor, oamenilor de rand si, bineinteles, sclavilor, era toga. Aceasta era o bucata de stofa groasa din lana alba taiata in forma de elipsa sau de semicerc, avand un diametru ce putea ajunge pana la sase metri. in epoca imperiala se purta tot mai mult toga colorata potrivit unor norme fixe: toga imparatului era rosie, toga generalilor victoriosi era de purpura cu broderii aurite, iar toga tinerilor sub saptesprezece ani si a inaltilor magistrati si sacerdoti era tivita cu o fasie de purpura.
Isabella d'Este, sora Beatricei, a ramas in istorie drept cea mai rafinata suverana de la sfarsitul primului secol al Renasterii. Dupa cum consemneaza cronicile, in anul 1476, pe cand ea avea doar un an, garderoba sa cuprindea: „o tunica de brocart de argint cu manecile de etamina rosie, un mantou lung de catifea verde ornat cu tafta de Alexandria, doua mantouri, unul roz, altul de postav de Bologna, doua mantile, una din catifea de Alexandria, alta din brocart de aur". Dar sfarsitul razboiului nu a dus nicidecum la nasterea unui costum functional. Dimpotriva, asistam la o schimbare de o suta optzeci de grade. Femeia suferise mai mult decat in oricare alta perioada de razboi datorita bombardamentelor care ii inspaimantasera si pe civili si datorita privatiunilor economice care apasasera asupra tuturor. intoarcerea abundentei a dus la recucerirea imaginii traditionale a femeii.
Ea explica astfel geniul lui Yves Saint Laurent: "O femeie imbracata de Balenciaga le eclipsa pe toate celelalte cand isi facea intrarea. Era ceva puternic, grandios. Exista in aceasta rochie, in aceasta femeie, o autoritate pe care nu o mai avea nimeni. Acest lucru nu se mai poate reface, pentru simplul motiv ca astazi nu mai este loc pentru acest gen de efect. Acesta difera de cel al regiunii vecine doar prin cateva detalii, pastrand un raport evident cu costumul urban de la sfarsitul secolului al XlX-lea. in multe regiuni (Haute Auvergne, Alsacia, Franche Comte), corpul cu balene supravietuieste prin brasierele rigide, adesea brodate; se poarta mantii largi, fara maneci, cu capison, iar fustele au cute, semanand cu acelea purtate de burghezele secolului al XVIII-lea.
Deputatii celor doua Consilii purtau o rochie lunga pana jos sub o mantie drapata in stil grecesc si un fel de boneta cu pene, totul fiind tricolor. Boneta era din velur violet cu baza din tafta-foc incarcata cu ornamente tricolore ce imitau penele de pe capul unor pasari; cu timpul, rochia lunga a fost suprimata in favoarea unor haine obisnuite, albastre. Coranul spune si ca nu exista constrangeri in religie. Voalul s-a perpetuat in societatile musulmane, care acorda o mare importanta castitatii tinerei fete, virginitatii sale. De la pubertate pana la maritis, ea este mouhajjba, adica in stare de houjba, de repaus. Ea urmeaza o cale de practica religioasa riguroasa, pregatindu-se sa devina mama si sa le transmita copiilor ei traditia.
Isabella d'Este, sora Beatricei, a ramas in istorie drept cea mai rafinata suverana de la sfarsitul primului secol al Renasterii. Dupa cum consemneaza cronicile, in anul 1476, pe cand ea avea doar un an, garderoba sa cuprindea: „o tunica de brocart de argint cu manecile de etamina rosie, un mantou lung de catifea verde ornat cu tafta de Alexandria, doua mantouri, unul roz, altul de postav de Bologna, doua mantile, una din catifea de Alexandria, alta din brocart de aur". Dar sfarsitul razboiului nu a dus nicidecum la nasterea unui costum functional. Dimpotriva, asistam la o schimbare de o suta optzeci de grade. Femeia suferise mai mult decat in oricare alta perioada de razboi datorita bombardamentelor care ii inspaimantasera si pe civili si datorita privatiunilor economice care apasasera asupra tuturor. intoarcerea abundentei a dus la recucerirea imaginii traditionale a femeii.
Ea explica astfel geniul lui Yves Saint Laurent: "O femeie imbracata de Balenciaga le eclipsa pe toate celelalte cand isi facea intrarea. Era ceva puternic, grandios. Exista in aceasta rochie, in aceasta femeie, o autoritate pe care nu o mai avea nimeni. Acest lucru nu se mai poate reface, pentru simplul motiv ca astazi nu mai este loc pentru acest gen de efect. Acesta difera de cel al regiunii vecine doar prin cateva detalii, pastrand un raport evident cu costumul urban de la sfarsitul secolului al XlX-lea. in multe regiuni (Haute Auvergne, Alsacia, Franche Comte), corpul cu balene supravietuieste prin brasierele rigide, adesea brodate; se poarta mantii largi, fara maneci, cu capison, iar fustele au cute, semanand cu acelea purtate de burghezele secolului al XVIII-lea.
Deputatii celor doua Consilii purtau o rochie lunga pana jos sub o mantie drapata in stil grecesc si un fel de boneta cu pene, totul fiind tricolor. Boneta era din velur violet cu baza din tafta-foc incarcata cu ornamente tricolore ce imitau penele de pe capul unor pasari; cu timpul, rochia lunga a fost suprimata in favoarea unor haine obisnuite, albastre. Coranul spune si ca nu exista constrangeri in religie. Voalul s-a perpetuat in societatile musulmane, care acorda o mare importanta castitatii tinerei fete, virginitatii sale. De la pubertate pana la maritis, ea este mouhajjba, adica in stare de houjba, de repaus. Ea urmeaza o cale de practica religioasa riguroasa, pregatindu-se sa devina mama si sa le transmita copiilor ei traditia.